Cuvintele sunt frumoase, când le auzi parcă crezi în ele și consideri că se vor transforma în fapte. Poate fi o iluzie sau poate fi realitate. Așa este și în dragoste: poți spune te iubesc pentru că simți sau poți spune te iubesc pentru că nu vrei să-ți rănești partenerul de viață.

Când iubești o femeie și decizi să-ți împarți viața cu ea, o iei cu toate amintirile și rănile ei, cu care probabil tu nu ai legătură dar trebuie să le respecți. Din dragoste ea va învăța să creadă din nou în oameni și va realiza că tu ești diferit față de ceilalți, că povestea voastră se poate transforma în magie și că tu chiar o vrei în viața ta. Da, nu este suficient un te iubesc, nu este suficientă o floare cum nu este suficient faptul că voi sunteți într-o relație. Când vrei un om lângă tine, când crezi că-l iubești, trebuie să privești în sufletul tău și să te întrebi ce ai face pe el, cum ai putea să o surprinzi, cât de des te gândești la el, cum să o faci să râdă de bucurie! N-ai nevoie de un te iubesc, ai nevoie de prezența omului pe care l-ai ales ca jumătatea ta. Cuvintele rămân cuvinte! Degeaba spui că o iubești dar când sunteți amândoi ești absent, degeaba spui că-l iubești dacă nu-l asculți și nu-i oferi sprijinul de care are nevoie.

Faptele descriu iubirea, cuvintele o hrănesc doar cu iluzii și promisiuni ce riscă să rănească pentru că la un moment dat realizăm că am fost păcăliți și părăsiți în momentele în care aveam nevoie. Degeaba spui îmi pare rău că ai trecut prin asta dacă nu-ți vine să o îmbrățișezi, degeaba spui că îți este dor de el dacă nu faci ceva pentru a-l vedea, degeaba ne păcălim și ne spunem că iubim dacă dragostea bate pasul pe loc și între noi doi se așează indiferența, monotonia și lipsa de interes.

PS: iubiți cu adevărat și nu lăsați ca rănile de ieri să strice prezentul.

sursă poză: http://weheartit.com/entry/group/971322