Mi-a ajuns să tot alerg după relații și oameni, să zâmbesc și să cuceresc suflete prea obosite și nepăsătoare. Astăzi simt că am obosit, că n-am putere pentru o nouă relație, că nu am încredere și optimism destul pentru a-mi deschide sufletul în fața unui necunoscut.

Astăzi sufletul meu se odihnește, respiră adânc și se bucură de prezent. Mi-au rămas amintirile care îmi țin de cald în nopțile reci dar apoi dezamăgirile și urletele mă fac să mă trezesc, să-mi promit că n-am să mă mai îndrăgostesc nebunește. Când o poveste se termină, îți trebuie timp, îți trebuie răbdare și optimism. N-are sens să cauți pe altcineva pentru că riști să-l compari cu oameni din trecut, riști să te prefaci și să realizezi că te-ai grăbit.

Ce este al tău, este acolo undeva, în lumea asta, probabil te caută așa cum tu îl cauți pe el. Probabil se întreabă dacă exiști, care este culoarea ochilor tăi. Am iubit destul, acum mă opresc și mă odihnesc. Acum interiorizez ce am trecut, analizez greșelile și mă consider un om norocos pentru că am iubit oameni de la care am avut ce învăța, care m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi. A fost bine, a fost rău, ce mai contează? Astăzi fiecare dintre noi are propriul drum înainte și fiecare dintre noi caută fericirea. Dragostea înseamnă dependență și astăzi am obosit, nu mai vreau să depind de timpul, iubirea și sentimentele altui om. Vreau să depind de mine, să-mi protejez inima căci în dragoste sufletul este vulnerabil și al meu a obosit.

 

poză: http://weheartit.com/entry/group/73180419