O singură îndoială este suficientă pentru a pleca. 

La un moment dat realizezi că omul din patul tău nu este omul potrivit; probabil refuzi cu încăpățânare acest gând până când realizezi că îl faci să bată pasul pe loc, pentru că oricum el nu este mulțumit de tine și pe tine te scot din sărite anumite comportamente sau părți din caracterul lui.

N-am vrut să devin ca el și am plecat! La început mergeam privind înapoi și îmi părea rău pentru că nu mă gândeam la suferința mea ci la a lui. Mă gândeam că nu-mi va înțelege decizia și va crede că am făcut-o din pur egoism, nu știam cum să explic că eu nu eram destul pentru el și el nu era destul pentru mine. Nu era suficient să ne promitem dragoste atâta timp cât încetasem să ne mai surprindem, să ne mai căutăm și mai ales, să ne iertăm. Dragostea înseamnă ceartă și împăcare însă vine o zi în care te saturi pur și simplu: nu este vina ei sau a lui, nu poți decide când ți s-a umplut paharul și nici când a sosit timpul să pleci. Când pleci nu există promisiune care să te facă să te întorci.

Ce am înțeles? Am înțeles că într-o relație există un echilibru jucăuș care mută baricentrul de la ea la el; trebuie să profiți de balanță, când este de partea ta poți face orice pentru că la un moment dat totul se va da peste cap, tu vei fi mai îndrăgostită și el mai nepăsător sau viceversa. Și atunci începe din nou joaca aia obositoare în care tu alergi după cineva, acel cineva te ignoră și parcă îți pare rău că n-ai oferit mai mult când era rândul tău.

Oameni buni, când decideți că este cazul să vă despărțiți, nu faceți pe sufletiștii, nu plângeți gândindu-vă la ce face el fără voi sau la ce face ea fără susținerea ta, considerându-vă egoiști pentru că ați plecat…. dintr-un loc în care oricum nu mai aveați ce căuta, într-un loc în care erați o certitudine și tot ce făceați era un motiv de critică! Plecați cu fruntea sus pentru că vor trece luni până când vă veți arunca într-o nouă relație și s-ar putea să vă treziți cu o surpriză: fosta sau fostul, imediat vindecați după o  asemenea jignire și suferință, în brațele altcuiva! Surpriză! Vă veți bucura, evident, că și eu am făcut-o dar m-am întrebat: Stai frate, eu mă preocupam pentru tine, că te-am lăsat, că s-a terminat ceva frumos probabil din nebunia mea și mă rugam că mă vei înțelege, și tu, cel/cea rănit/ă, după un gram de vreme, te-ai vindecat atât de repede? 

În rest, foștilor și foștelor le dorim mult bine pentru că au făcut parte din viața noastră și nu putem judeca sau nu putem critica niște oameni cu care am împărțit bune și rele, pe care i-am iubit în felul nostru.

PS: să fiți iubiți, să fiți respectate!

 

sursă poză: http://yoruiro.tumblr.com/post/74395905176/untitled